Dreptul de vot universal – instrument de manipulare.

Oare pe cine alegem? O întrebare mai mult retorica, cand ne referim la partidele politice din Romania. Un eşechier politic aparent divers, dar în esenţă – aproape monocolor. Care este aceasta culoare, conteaza mai putin, la fel cum denumirea comerciala a unui produs nu neaparat reflecta esenta produsului acesta fiind mai degraba un ambalaj menit sa atraga atentia cumaparatorilor pentru a fi vandut mai bine.

Patrtid politic. Ce însemnă? O formaţiune menită să reflecte viziunea specifică asupra strategiei şi tacticii de conducere a ţării a unei părţi din populaţe, unite prin anumite interese, poziţie socială sau convingeri politice. Definiţia poate fi şi alta, esenţa rămânând aceeaşi. Anume această viziune asupra răspunsurilor la întrebările „unde mergem” şi „cum ajungem acolo” se numeşte doctrină. A-şi dorit să punctez aceasta pentru că încă este necesar. Necesar pentru mulţi concetăţeni de-ai noştri cu drept de vot, adică cu potenţial de a influenţa în mod direct soarta ţării. Practic, alegeri înseamnă scrutinul care va decide ce doctrină alege majoritatea populaţiei drept îndrumar pentru următorii 4 ani.

Aşa dar, – „doctrina”. O noţiune deloc neglijabilă, de o importanţă majoră, chiar decisivă. Acestea fiind spuse, să ne întrebăm ce ştie majoritatea alegătorilor despre doctrine? În campanile electorale se fac promisiuni şi se varsă lături peste adversarii politici. Culmea ridicolului este că anume peste adversar şi mai rar – peste doctrina al cărei promotor este acest adversar cum ar fi logic.
La congresele partidelor unul din punctele puse în discuţie se întâmplă să fie doctrina partidului. Este greu de crezut şi mai greu de înţeles, dar adevărul e că la dezbaterea acestui punct sala este cuprinsă de plictiseală. În schimb, când vine vorba despre posturi (citeşte- „ciolan”) toată lumea se înviorează vizibil.

Nu vreau să generalizez, deoarece mai sunt şi partide preocupate de doctrina, dar în general aceasta rămâne o noţiune vitregită de atentia lor.

Diferente doctrinare? Oare mai discuta cineva azi despre acestea? Prea putin si mai rar. Situatia este dezolantă. Despre ce politica mai vorbim? În realitate se duce o lupta fațișă si nerusinata pentru ciolan, fapt care deceptioneaza tot mai multi alegători, care se arata tot mai putini interesati de votare. Traseismul politic repreznta inca o dovada a gradului redus de importantă atribuit doctrinei altfel, daca fecem abstractie de lipsa de verticalitate si principialitate a traseistului politic, cum se explica decizia partidelor care accepta primirea in randurile sale (in cele mai multe cazuri pe pozitii destul de importante) a celui ce pana mai eri era adeptul unei altfel de doctrine. Situatia este înpinsă spre penibil, cand politicianul (citeste – traseistul) ajunge si în al treilea partid, fara a se obosi sa ofere electoratului vre-o explicatie prin care ar incerca cel putin sa explice metamorfoza produsa in gandirea sa. Mai putem oare vorbi de principii doctrinare? Electoratul este tratat cu dispreţ între campanile electorale ori această stare de lucruri nu poate continua la infinit. Pana la urma, se va ajunge în situatia, când absenteizmul electoral va pune în mare dificultate legitimitatea actului electorl ca atare.
Dacă vă aduceţi aminte, în una din campanile pentru primele alegeri prezidenţiale, doamna Lia Roberts – candidat independent la preşedenţia României, intr-un intreviu televizat a spus-o pe şleau, că politica este o afacere si ca este absolut normal, ca politicianul sa nu urmareasca altceva de pe urma eventualei accederi la putere decât beneficiul personal. Sinceritatea d-ei este surprinzatoare, dar apreciabila, deoarece ţara de unde vine doamna Roberts, si-a impus amprenta asupra modului dumneaei de a gandi, de a percepe lucrurile. Acolo, moralitatea nu a avut nici odata prioritate in fața beneficiului. Mai bine zis, acolo este moral tot ce i-ti aduce beneficii mai mult, sau mai puţin legale. Expresia pur americană “nothing personal”- sensul căreia este,- “n-am nimic cu tine, dar interesul meu mă impune sa te sacrific, prietene” – este de notorietate si reflectă exact spiritul acelei societăţi.
Nu vreau sa generalizez: indubitabil, si acolo sunt oameni cu un grad înalt de moralitate însă ei, spre regret, nu caracterizează societatea dată.

Este totusi dureros sa constatam ca ideile si convingerile politice devin o moneda de schimb, un mijloc de a atinge doar beneficii personale. Ce ridicol arata cei ce se prezintă drept succesori ai unor mari personalitati politice din trecut, care nu ezitau să-şi sacrifice si viaţa pentru ideile ale căror promotori au fost.
Iar vin alegereie. Ştim ce urmează: agitaţe, mii de tone de hârtie irosită, bani publici cheltuiţi fără rost, găleţi de lături, promisiuni deşarte… O imagine dezolantă!

Toată lumea s-a scârbit. Prezenţă la vot tot mai redusă, indiferenta tot mai pronunţata.
Unde sunt dezbaterile doctrinare? Dreapta, stânga, centru, .. mai contează..? Ce rost mai are? Oricum electoratul n-are habar..

Odata, in pragul secţiei de votare am fost tras de mânecă de un om mai simplu şi întrebat: “-Cu cine să votez, domnu’?“. La răspunsul meu: “-Cu cine doreşti, taică” – ş-a mutat privirea pierdută spre uşa secţiei de votare, care l-a înghiţit. Oare eu sunt singurul, care a avut asemenea experienţă? E o simplă întâmplare, că nu s-a găsit un sfătuitor să-l “îndrume”.. Şmecherii de la politică găsesc metode potrivite pentru a-l “sfătui” pe bietul om, care nu are habar ce face.

“Fii rebel – alege Pepsi!” E un nonsens, o manipulare, o bătae de joc, dar funcţionează, aducând profit unora care doresc ca lucrurile să meargă tot aşa în continuare. Altfel, dacă consumatorii ar cunoaşte ce conţine un produs sau altul la fel şi consecinţele în timp a consumului lui, dacă electoratul ar vota în cunoştinţă de cauză unde ajung şmecherii şi demagogii? Cu ce îi mai ajută banii mulţi, promisiunile deşarte, micii şi berea?

Cine e prostul, cine are de pierdut? Ţara! Noi toţi!! Cine câştigă? Şmecherii care au învăţat cum să se adapteze marazmului legislativ existent, ca lipitorile în mlaştina călduţă. Ignoranţă majoriţăţii este exploatată la maxim prin aplicarea tehnicilor specifice, cum ar fi publicitatea agresivă, micii şi berea, spectacole cu iz electoral, “pomene” legislative şi promisiuni deşarte.
În consecinţă, criteriile după care se alege conducerea ţării sunt mai mult decât subiective şi nu au nimic comun cu noţiunea de “doctrină”. În aceste condiţii este clar de ce cei ce ajung la conducere în acest mod î-şi consumă mandatul achitându-se de obligaţii faţă de clientela politică şi “făcându-şi plinul”? Încă nu am auzit ca cineva să propună vre-o soluţie constructivă pentru ieşire din situaţia creată, deoarece a vota în necunoştinţă de cauză este o iresponsabilitate cu consecinţe extrem de grave.

Consecinţele sunt dezastruoase, deoarece la conducere ajung acei, ce au mai mulţi bani şi mint mai cu iscusinţă.
Acum va indemn “să stăm strâmb şi să gândim drept” cum se spunea odineoară: Pentru a conduce un automobil e nevoie de permis de conducere. E şi normal, – apeşi pedala şi ar trebui să ştii ce urmează. Care e riscul? Produci un accident rutier.

Şi la alegeri? Dai cu buletinul de vot fără a cunoaşte consecinţele, adică – la nimereală, şi speri la o viaţă mai bună? Păi, e democraţie, frate! Nu? Este. Atunci la ce ne mai trebuie carnete de conducere, diplome care atestă o pregătire pentru a profesa? Ori, a decide soarta ţării este mai puţin important decât a scrie o reţetă şi nu necesită un anumit nivel de cunoştinţe?

Ce alegem în fond? O “nimica toată”: – felul în care va fi condusă ţara în următorii 4 ani. Adică, felul cum se va mişca economia, se va distribui PIB-ul, se va deterimna politica fiscală, socilă, externă.

Iar mi-am adus aminte de omul pe care l-am întâlnit în pragul secţiei de votare… şi de întrebarea “cu cine să votez, domnu’?”, adică – “ pe care pedală să calc?”, iar mai nou, am dat peste o serie de filmulete pe Youtoube “Vax Populi”… Va recomand sa priviti. Si acesti oameni AU DREPT DE VOT ! Pe mine mă trec fiorii. Dar pe voi, stimaţi concetăţeni?

Am constatat nişte lucruri triste, dar nu fatale. Din cate cunosc, cu exceptia lucrarii “Seats and Votes: The Effects and Determinants of Electoral Systems“ (New Haven, 1989), unde autorii R.Taagepera si M.S. Shugart descriu sistemele electorale si manipularea cu legile electorale, inca nimeni nu a atras atentia asupra acestei mari probleme si cu atat mai mult, nu a oferit vre-o solutie (dealtfel, nici ei nu o ofera..). Cu riscul de a atrage o muţime de critici, am să încerc să-mi expun poziţia referitoare la acest subiect.

Când a fost concepută tehnica alegerilor libere, prin vot universal se presupunea că alegătorul matur şi lucid, vine şi alege pe cel, care îi reprezintă convingerile politice (doctrina), adică, acela care reprezintă viziunea şi convingerele respectivului alegăror referitor la metoda de a conduce ţara, atât în plan intern, cât şi extern. Dar să răspundem sincer la o întrebare: câţi dintre cetăţenii cu drept de vot au idée despre aceste noţiuni? Acest cerc vicios va putea fi rupt doar când fiecare alegător va fi suficient de informat şi pregătit pentru a-şi exercita in mod responsabil dreprul la vot. Practic, aceasta se poate realiza prin admiterea la vot doar în baza unui document care atestă, dupa sustinerea unui examen, abilitatea individului de a alege în virtutea deţinerii unui bagaj corespunzător de cunoştinţe. Astfel, va deveni extrem de dificilă manipularea electoratului şi la putere vor ajunge partidele care vor putea propune ceva cu adevărat constructiv. Locul tehnicilor electorale bazate pe mici şi bere o vor lua dezbaterile serioase doctrinare şi competenţa.

În aceste condiţii, nu sunt lezate drepturile celorlalţi, dupa cum ar crede unii, deoarece a vota în necunoştinţă de cauză înseamna a-ţi face rău în mod premeditat, la fel cum î-şi face rău o persoană ce semnează un contract cu clauze ascunse în lipsa unui avocat care să-l reprezinte, sau un copil, care nu realizează anumite lucruri din lipsă de cunoştinţe şi experienţă.

Totodata, dreptul de a alege ar trebui sa-l aiba doar contribuabilii, sau ex-contribuabilii, pensionarii, invalizii din nascare, copilarie (cu exceptia bolilor mintale), sau cei, ce au devenit invalizi in perioada de activitate productiva. Votul lor in mod firesc sprijina masurile economice. Daca persoana detine o functie de stat, scutita de impozite (magistrati, politisti, etc..) acestea nu vor mai putea vota. Oricum, prin functia lor ei sunt declatari apoliticii, deoarece sunt obligati sa protejeze drepturile tuturor cetatenilor, indiferent de convingerile politice, deci trebuie sa stea in afara politicii, ori votul reprezinta un act politic. Nu e vorba de o discriminare, e alegerea individului de a servi societatea echidistant, sau a fi un membru activ, partinitor si cu preferinte politice. Oare e in stare un magistrat colorat politic sa judece drept cand are in fata un adversar politic, vs coleg de partid?

Pe de alta parte, ce ar insemna, ca dreptul la vot sa fie exercitat de asistatii sociali? Numind lucrurile pe nume, in ultimile decenii tarile europene, inclusiv tara noastra se sonfrunta cu un fenomen social extrem de periculos – parazitarea sociala. Aici ne referim la o patura sociala care profita de legislatia permisiva si toleranta, adoptand un mod de viață parazitar, cand ei devin deja o problema pentru societate, pentru cetățenii contribuabili creatori ai bunastarii. Initial adresată sprijinirii membrilor societatii ramași temporar fara loc de munca fondul de ajutor social a devenit o “vaca de muls” pentru indivizi fara scrupule si bun simț. In tara noastra acest grup deja are atata influenta, incat partidele politice, primarii le acorda o atentie deosebita de teama intrarii în disgrația lor și de ai pierde în calitate de votanți. în consecință, acest grup crește continuu, devenind tot mai influent, iar acest stil de viata devine tot mai popular.

Un simplu exercitiu de analiza logica arata unde putem ajunge: De ce să muncești, să aduci folos societății daca e suficient sa te inscrii la ajutor social, sa faci o droaie de copii dupa care sa încasezi ajutoare sociale, iar pe ei sa-i trimiti la cersit si la furat ca la majorat sa ingroase randurile tagmei respective cu drept de vot. Munca devine o ocupatie pentru “fraieri”, clasa de mijloc dispare in ritm alert, iar contributiile sociale scad dramatic. Astfel este stimulata nemunca si parazitizmul, care inevitatbil duce societatea spre catastrofa, deoarece voturile lor atrag legi ce-i favorizeaza.

Platitorul de impozite plateste pentru tot, deci el si doar el trebuie să decidă cum sa fie gestionați banii pe care ii produce. E corect. Votul universal produce incompetență in legislativ si la conducerea tarii, decădere morală si tendinte totalitariste. In conditiile votului universal lupta pentru votanti se rezuma la manipulare si minciuna pe cand votul selectiv va impune un discurs politic plin de continut si esenta, unde programul economic este unul viabil, iar demersul politic raspunde intereselor nationale.
Doar un astfel de sistem de vot ar schimba cu adevărat clasa politică, până atunci aceasta rămâne doar un deziderat, politicienii de azi şi de ieri fiind doar un produs al acestui orb sistem de vot.

Renunțarea la votul universal nu lezeaza principiile democratice!

Mantra neoliberalistă suna: – “Democratia e sistemul cel mai bun existent”. Bine, daca e asa, atunci de ce totul merge din rau in mai rau? Oare astazi nu se ascunde sub masca “democratiei” total altceva? Raspunsul este – Da! Dovezi?

1. Sub masca respectarii drepturilor minoritatilor, aceștea au ajuns sa dicteaze majoritatii (lezarea principiului de baza a democratiei)
2.La putere ajung persoane tot mai incompetente si ce e mai grav – imorale. Iar in consecință resursele nationale si activele cele mai importante sunt in mare parte pierdute.
3.Romania nu mai are Guvern ci Administratie coloniala. De ce spun aceasta? Pentru ca un Guvern actioneaza în interesul național, ori conducatorii nostril actioneaza vadit in interesul si sub conducerea altora.
4.Ecologia degenereaza iar resursele naturale sunt exploatate in mod barbar in interesul unei minuscule minoritati punând in pericol existenta omenirii, ceea ce evident vine în contradictie cu dorința majorității.

Ph.Dr.Vladimir Polearus (Polyarush)

Răspunde

Emailul dumneavoastră nu va fi publicat. Câmpurile marcate sunt necesare *

*