Dreptul de vot universal – instrument de manipulare.
Doctrina – o noțiune uitată.
Oare pe cine alegem? O întrebare mai mult retorica, cand ne referim la partidele politice din Romania. Un esichier politic aparent divers, dar în esenţă – aproape monocolor. Care este aceasta culoare, conteaza mai putin, la fel cum denumirea comerciala a unui produs nu neaparat reflecta esenta produsului, acesta fiind mai degraba un ambalaj menit sa atraga atentia cumaparatorilor pentru a fi vandut mai bine.
Patrtid politic. Ce însemnă? O formaţiune menită să reflecte viziunea specifică asupra strategiei şi tacticii de conducere a ţării, a unei părţi din populaţe, unite prin anumite interese, poziţie socială sau convingeri politice. Definiţia poate fi şi alta, esenţa rămânând aceeaşi. Anume, această viziune asupra răspunsurilor la întrebările „unde mergem” şi „cum ajungem acolo” se numeşte doctrină. Am dorit să punctez aceasta pentru că, încă este necesar. Necesar pentru mulţi concetăţeni de-ai noştri cu drept de vot, adică, cu potenţial de a influenţa în mod direct soarta ţării. Practic, alegeri înseamnă scrutinul care va decide ce doctrină alege majoritatea populaţiei drept îndrumar pentru următorii 4 ani.
Asadar, – „doctrina”. O noţiune deloc neglijabilă, de o importanţă majoră, chiar decisivă. Acestea fiind spuse, să ne întrebăm ce stiu majoritatea alegătorilor despre doctrine? În campanile electorale se fac promisiuni şi se “varsă lături” peste adversarii politici. Culmea ridicolului este că acestea se indreapta catre adversar şi mai rar, peste doctrina al cărui promotor este acest adversar, asa cum ar fi logic.
La congresele partidelor unul din punctele puse în discuţie se întâmplă să fie doctrina partidului. Este greu de crezut şi mai greu de înţeles, dar adevărul e că la dezbaterea acestui punct, sala este cuprinsă de plictiseală. În schimb, când vine vorba despre posturi (citeşte- „ciolan”) toată lumea se înviorează vizibil.
Nu vreau să generalizez, deoarece mai sunt şi partide preocupate de doctrina dar, în general aceasta rămâne o noţiune vitregită de atentia lor.
Diferente doctrinare? Oare mai discuta cineva azi despre acestea? Prea putin si mai rar. Situatia este dezolantă. Despre ce politica mai vorbim? În realitate se duce o lupta fațișă si nerusinata pentru “ciolan”, fapt care deceptioneaza tot mai multi alegători, care se arata tot mai putini interesati de votare. Traseismul politic repreznta inca o dovada a gradului redus de importantă atribuit doctrinei. Altfel, daca fecem abstractie de lipsa de verticalitate si principialitate a traseistului politic, cum se explica decizia partidelor care accepta primirea in randurile lor (in cele mai multe cazuri pe pozitii destul de importante) a celor ce pana mai ieri, erau adeptii unor altfel de doctrine. Situatia este impinsa spre penibil, cand politicianul (citeste – traseistul) ajunge si în al treilea partid, fara a se obosi sa ofere electoratului vre-o explicatie prin care ar incerca cel putin sa explice metamorfoza produsa in gandirea sa. Mai putem oare vorbi de principii doctrinare? Electoratul este tratat cu dispreţ între campanile electorale, ori această stare de lucru nu poate continua la infinit. Pana la urma, se va ajunge în situatia in care, absenteizmul electoral va pune în mare dificultate legitimitatea actului electoral ca atare.
Dacă vă aduceţi aminte, în una din campaniile pentru primele alegeri prezidenţiale, doamna Lia Roberts – candidat independent la preşedenţia României, intr-un intreviu televizat in naivitatea sa, (sau poate cinizm..) a spus-o pe şleau – si anume, că politica este o afacere si ca este absolut normal, ca politicianul sa nu urmareasca altceva de pe urma eventualei accederi la putere decât beneficiul personal. Sinceritatea doamnei este surprinzatoare dar apreciabila, deoarece ţara de unde vine doamna Roberts, si-a impus amprenta asupra modului dumneaei de a gandi si de a percepe lucrurile. Acolo, moralitatea nu a avut niciodata prioritate in fața beneficiului. Mai bine zis, acolo este moral tot ce i-ti aduce beneficii mai mult sau mai puţin legale. Expresia pur americană “nothing personal”- sensul căreia este,- “n-am nimic cu tine, dar interesul meu mă impune sa te sacrific, prietene” – este de notorietate si reflectă exact spiritul acelei societăţi.
Nu vreau sa generalizez. indubitabil si acolo sunt oameni cu un grad înalt de moralitate însă spre regret, ei nu caracterizează societatea dată.
Este totusi dureros sa constatam ca ideile si convingerile politice devin o moneda de schimb, un mijloc de a atinge doar beneficii personale. Ce ridicol arata cei ce se prezintă drept succesorii unor mari personalitati politice din trecut, care nu ezitau să-şi sacrifice si viaţa pentru ideile ale căror promotori au fost.
Iar vin alegerile. Ştim ce urmează: agitaţe, mii de tone de hârtie irosită, bani publici cheltuiţi fără rost, găleţi “de laturi”, promisiuni deşarte… O imagine dezolantă!
Toată lumea s-a scârbit. Prezenţă la vot tot mai redusă si indiferenta tot mai pronunţata.
Unde sunt dezbaterile doctrinare? Dreapta, stânga, centru, .. mai contează..? Ce rost mai are? Oricum electoratul n-are habar..
Cine sunt alegatorii?
Odata, in pragul secţiei de votare am fost tras de mânecă de un om mai simplu şi întrebat: “-Cu cine să votez, domnu’?“. La răspunsul meu: “-Cu cine doreşti, taică” – si-a mutat privirea pierdută spre uşa secţiei de votare, care l-a înghiţit. Oare eu sunt singurul, care a avut asemenea experienţă? E o simplă întâmplare, că nu s-a găsit un sfătuitor să-l “îndrume”… Şmecherii de la politică găsesc metode potrivite pentru a-l “sfătui” pe bietul om, care nu are habar ce face.
“Fii rebel – alege Pepsi!” E un nonsens, o manipulare, o bătaie de joc, dar funcţionează aducând profit unora care doresc ca lucrurile să meargă tot aşa în continuare. Altfel, dacă consumatorii ar cunoaşte ce conţine un produs sau altul la fel şi consecinţele în timp a consumului lui, dacă electoratul ar vota în cunoştinţă de cauză unde ajung şmecherii şi demagogii? Cu ce îi mai ajută banii mulţi, promisiunile deşarte, micii şi berea?
Cine e prostul, cine are de pierdut? Ţara! Noi toţi!! Cine câştigă? Şmecherii care au învăţat cum să se adapteze marazmului legislativ existent, ca lipitorile în mlaştina călduţă. Ignoranţa majoriţăţii este exploatată la maxim prin aplicarea tehnicilor specifice, cum ar fi publicitatea agresivă, micii şi berea, spectacole cu iz electoral, “pomene” legislative şi promisiuni deşarte.
Mai nou, am dat peste o serie de filmulete pe YouTube – “Vax Populi”… Va recomand sa priviti. Pana si acesti oameni AU DREPT DE VOT ! Pe mine mă trec fiorii! Dar pe voi, stimaţi concetăţeni?
Am constatat nişte lucruri triste, dar nu fatale. Din cate cunosc, cu exceptia lucrarii “Seats and Votes: The Effects and Determinants of Electoral Systems“ (New Haven, 1989), unde autorii R.Taagepera si M.S. Shugart descriu sistemele electorale si manipularea cu legile electorale, inca nimeni nu a atras atentia asupra acestei mari probleme si cu atat mai mult, nu a oferit vre-o solutie (dealtfel, nici ei nu o ofera..). Cu riscul de a atrage o muţime de critici, am să încerc să-mi expun poziţia referitoare la acest subiect.
Când a fost concepută tehnica alegerilor libere, prin vot universal se presupunea că alegătorul matur şi lucid, vine şi alege pe cel, care îi reprezintă convingerile politice (doctrina). Adică, acela care reprezintă viziunea şi convingerele respectivului alegăror, referitor la metoda de a conduce ţara, atât în plan intern, cât şi extern. Dar să răspundem sincer la o întrebare: Câţi dintre cetăţenii cu drept de vot au ideie despre aceste noţiuni? Acest cerc vicios va putea fi rupt doar atunci când fiecare alegător va fi suficient de informat şi pregătit pentru a-şi exercita in mod responsabil dreprul la vot. Practic, aceasta se poate realiza prin admiterea la vot doar în baza unui document care atestă, in urma sustinerii unui test abilitatea individului de a alege, în virtutea deţinerii unui bagaj corespunzător de cunoştinţe. In acest fel v-a deveni extrem de dificilă manipularea electoratului iar la putere vor ajunge partidele care vor putea propune ceva cu adevărat constructiv. Locul tehnicilor electorale bazate pe mici şi bere vor fi luate de competenta si dezbateri doctrinare serioase.
În consecinţă, criteriile după care se alege conducerea ţării sunt mai mult decât subiective şi nu au nimic comun cu noţiunea de “doctrină”. În aceste condiţii este clar de ce, cei ce ajung la conducere în acest mod î-şi consumă mandatul achitându-se de obligaţii faţă de clientela politică şi “făcându-şi plinul”? Încă nu am auzit ca cineva să propună vre-o soluţie constructivă pentru iesirea din situaţia creată, deoarece a vota în necunoştinţă de cauză este o iresponsabilitate cu consecinţe extrem de grave.
Daunele directe și colaterale.
Consecinţele sunt dezastruoase, deoarece la conducere ajung acei ce au mai mulţi bani şi mint mai cu iscusinţă.
Acum va indemn “să stăm strâmb şi să gândim drept” cum se spunea odinioara. Pentru a conduce un automobil e nevoie de permis de conducere. E si normal! Urcand la volan apesi acceleratia şi ar trebui să ştii ca poate urma un risc. Care e riscul? Producerea unui accident rutier.
La fel si la alegeri! Dai cu buletinul de vot fără a cunoaşte consecinţele, adică – la nimereală, şi speri la o viaţă mai bună? Păi, e democraţie, frate! Nu? Este! Atunci la ce ne mai trebuie carnete de conducere și diplome care atestă o pregătire pentru a profesa?
Ori, a decide soarta ţării este mai puţin important decât a scrie o reţetă şi nu necesită un anumit nivel de cunoştinţe?
Ce alegem în fond? O “nimica toată”: – felul în care va fi condusă ţara în următorii 4 ani. Adică, felul cum se va mişca economia, felul in care se va distribui PIB-ul, felul in care se va deterimna politica fiscală, socilă si externă.
Astfel, constatăm: alegătorii, în marea lor majoritate votează fără a cunoaşte doctrina partidului respectiv sau cauza promovată de candidat. Sau exprimându-mă în mod direct – în necunoştinţă de cauză. Dar, a vota în necunoştinţă de cauză este o iresponsabilitate cu consecinţe extrem de grave! În consecinţă, criteriile după care se alege conducerea ţării sunt mai mult decât subiective. Nu este nimic ciudat ca în aceste condiţii cei care ajung la conducere îşi consumă mandatul achitându-se de obligaţii faţă de clientela politică şi „făcându-şi plinul”.
Şi aceasta se numeşte „democraţie”. Păi, oameni buni, nu ştiu cui îi foloseşte astfel de democraţie. Consecinţele sunt dezastruoase, deoarece la conducere ajung cei care au mai mulţi bani şi mint mai cu iscusinţă.
Alegerile – un act democratic, îşi pierde esenţa şi scopul. Sunt de acord să mă supun alegerii majorităţii, dar doresc ca această alegere să fie făcută în cunoştinţă de cauză şi nu una arbitrară.
Am constatat nişte lucruri triste, dar deloc fatale. Nu agreez discursuri de constatare şi critica fără soluţii. Ar fi o soluţie…
Un nou sistem de vot – unica şansă pentru democraţie
Acest cerc vicios va putea fi rupt doar când fiecare alegător va fi suficient de informat şi pregătit pentru a-şi exercita dreptul la vot. Este important ca pentru aceasta să existe dorinţa alegătorului de a depune un efort intelectual. Nu campaniile de informare a populaţiei rezolvă problema – în acest caz se vor cheltui bani publici fără rost. Repet: este necesară dorinţa individului pentru cunoaştere! Iar surse de informare sunt suficiente, fără a mai cheltui bani de la buget.
Practic, aceasta se poate realiza prin admiterea la vot în baza unui document obţinut după susţinerea unui examen, care să ateste capacitatea individului de a alege în virtutea deţinerii unui nivel de cunoştinţe corespunzător. Adică, carnetul de alegător nu trebuie emis automat, ca anexă la cartea de identitate, ci doar la cerere şi după atestarea deţinerii unui nivel adecvat de cunoştinţe.
Răspunzând unor eventuale critici, care ar reproşa că astefel se lezează dreptul la libera alegere, vă relatez, că nimănui nu-i trece prin minte să considere necesitatea de a susţine un test de cunoştinţe pentru dreptul de a conduce un autovehicul o îngrădire a dreptului de a conduce un autovehicul.
Astfel, va deveni extrem de dificilă manipularea electoratului şi la putere vor ajunge partidele şi persoanele serioase, care vor putea propune ceva cu adevărat esenţial şi real. Locul tehnicilor electorale bazate pe marketing va fi preluat de dezbaterile serioase doctrinare şi competenţa.
Doar un astfel de sistem de vot ar schimba cu adevărat clasa politică. Până atunci, schimbarea rămâne doar un deziderat, politicienii fiind doar un produs al acestui sistem orb de vot. Mă îndoiesc, totuşi, că un astfel de sistem va fi adoptat. Nu se pune problema că n-ar funcţiona, problema constă în alta: de unde mai iau voturi „şmecherii”, deoarece a prosti electoratul va deveni extrem de dificil.
În aceste condiţii, nu sunt lezate drepturile celorlalţi, dupa cum ar crede unii, deoarece a vota în necunoştinţă de cauză înseamna a-ţi face rău în mod premeditat, la fel cum î-şi face rău o persoană ce semnează un contract cu clauze ascunse în lipsa unui avocat care să-l reprezinte, sau un copil, care nu realizează anumite lucruri din lipsă de cunoştinţe şi experienţă.
Cercul ar treui sa fie si mai restrâns.
Totodata, dreptul de a alege ar trebui sa-l aiba doar contribuabilii, sau ex-contribuabilii, pensionarii, invalizii din nastere copilarie (cu exceptia bolilor mintale), sau cei ce au devenit invalizi in perioada de activitate productiva. Votul lor, in mod firesc sprijina masurile economice. Daca persoana detine o functie de stat, scutita de impozite (magistrati, politisti, etc..) acestea nu vor mai putea vota. Oricum, prin functia lor ei sunt declatari apoliticii, deoarece sunt obligati sa protejeze drepturile tuturor cetatenilor, indiferent de convingerile politice. Deci, ei trebuie sa stea in afara politicii. Ori votul reprezinta un act politic. Nu e vorba de o discriminare! E alegerea individului de a servi societatea echidistant, sau a fi un membru activ, partinitor si cu preferinte politice. Oare e in stare un magistrat colorat politic sa judece drept cand are in fata un adversar politic, vs coleg de partid?
Pe de alta parte, ce ar insemna, ca dreptul la vot sa fie exercitat de asistatii sociali? Spunand lucrurile pe nume, in ultimile decenii tarile europene, inclusiv tara noastra se confrunta cu un fenomen social extrem de periculos – parazitarea sociala. Aici ne referim la o patura sociala care profita de legislatia permisiva si toleranta, adoptand un mod de viață parazitar, devenind deja o problema pentru societate, pentru cetățenii contribuabili si creatori ai bunastarii. Masura, Initial adresată sprijinirii membrilor societatii ramași temporar fara loc de munca, fondul de ajutor social a devenit o “vaca de muls” pentru indivizi fara scrupule si bun simț. In tara noastra acest grup, deja are atata influenta, incat partidele politice si primarii le acorda o atentie deosebita de teama intrarii în disgrația lor și de a-i pierde în calitate de votanți. în consecință, acest grup crește continuu, devenind tot mai influent, iar acest stil de viata devine tot mai popular.
Un simplu exercitiu de analiza logica, arata unde putem ajunge: De ce să muncești, să aduci folos societății daca e suficient sa te inscrii “la ajutor social”, sa faci o multime de copii dupa care sa încasezi ajutoare sociale, copii pe care sa-i trimiti la cersit si la furat, apoi, la majorat sa ingroase randurile tagmei respective cu drept de vot. Munca devine o ocupatie pentru “fraieri”, clasa de mijloc dispare in ritm alert, iar contributiile sociale scad dramatic. In acest fel, sunt stimulate nemunca si parazitizmul, care inevitatbil duc societatea spre catastrofa, deoarece voturile lor atrag legi ce-i favorizeaza.
Platitorul de impozite plateste pentru tot, deci, el si doar el trebuie să decidă cum sa fie gestionați banii pe care îi produce si platește. E corect? Votul universal produce incompetență în legislativ și la conducerea tarii, decădere morală si tendinte totalitariste. În conditiile votului universal, lupta pentru votanti se rezumă la manipulare si minciuna, pe când votul selectiv va impune un discurs politic plin de conținut si esenta, unde programul economic este unul viabil, iar demersul politic raspunde intereselor nationale.
Doar un astfel de sistem de vot ar schimba cu adevărat clasa politică. Până atunci aceasta rămâne doar un deziderat, politicienii de azi şi de ieri fiind doar un produs al acestui sistem de vot orb.
Renunțarea la votul universal nu lezeaza principiile democratice!
Mantra neoliberalistă suna asa: – “Democratia e sistemul cel mai bun existent”. Bine, daca e asa, atunci de ce totul merge din rau in mai rau? Oare astazi nu se ascunde sub masca “democratiei” total altceva? Raspunsul este – Da! Iata cateva dovezi:
- Sub masca respectarii drepturilor minoritatilor, aceștea au ajuns sa dicteaze majoritatii (lezarea principiului de baza a democratiei);
- La putere ajung persoane tot mai incompetente si ce e mai grav – imorale. Iar in consecință resursele nationale si activele cele mai importante sunt în mare parte pierdute;
- România nu mai are Guvern ci Administratie coloniala. De ce spun aceasta? Pentru ca un Guvern actioneaza în interesul național, ori conducatorii nostri actioneaza vădit în interesul și sub conducerea altora;
- Ecologia degenereaza iar resursele naturale sunt exploatate în mod barbar în interesul unei minuscule minorități punând în pericol existența omenirii, ceea ce evident vine în contradictie cu dorința majorității.
Ph.Dr.Vladimir Polearus (Polyarush)
Lasă un răspuns