Licitații False

Ne considerăm oameni liberi într-o ţară liberă. Credem cu naivitate că am scăpat de totalitarism. Oare aşa să fie?

Mă voi referi la un singur caz, deloc unic, care este suficient de notoriu, pentru a ne da seama de unele lucruri care cel putin personal mă pun pe gânduri.

Deci, să vorbim despre transportul în comun, un domeniu care ne privește într-o măsură sau alta pe toți. Un serviciu adresat populaţiei, ca şi oricare altul, cum ar fi reparații, instalații, servicii medicale, consultații,  pază și protecție, poșta rapidă, intermedieri și multe altele. O economie de piață funcțională ar trebui să ne ofere posibilitatea de a ne plasa în ambele ipostaze, atât de consumator, cât şi de prestator de servicii, fară resticții și piedici, cu condiția respectării Legii. Aceasta pentru a asigura un mediu concurențial loial – motor al îmbunătăţirii acestor servicii, dar şi al scăderei prețurilor.

Întrebarea este următoarea: – De ce legea prevede că autorizațiile de transport pasageri se eliberează doar  prin  așa-zise “licitații”? De fapt – ce se licitează? Un traseu? Mofturi. Traseul, de fapt, însemnă un anumit număr de cetăţeni – consumatori de servicii, adică – oameni, cărora actul de licitație le fură dreptul legitim de a alege! În epoca trecută, noi nu aveam dreptul de a alege, inclusiv acest serviciu, fiind monopol de stat. Ei bine, azi suntem puşi exact în aceaşi situație, diferenţa constând doar în deţinătorul monopolului. Vă consolează cumva, că la Tg. Mureş se numește frumos “Siletina” (fiecare oraş îşi are siletina lui) și nu R.A.T.B?

Și Primăria, ce face de fapt, apară interesele noastre? Interesant, cum se manifestă aceasta în licitațiile cu pricina? Avem cel mai mic preţ posibil la cea mai bună calitate? Pentru cine încă nu ştie, vă informez că, Targu Mureș este un oraș cu cele mai ridicate prețuri la transportul în comun.  În plus transportatorul mai e şi subvenţionat de primărie, adică după ce plătim foarte scump nişte servicii de calitate îndoielnică, mai suplimentăm profiturile “Siletinei” cu banii noştri destinaţi rezolvării problemelor oraşului.

E cumva motorina mai scumpă la noi decât în Bucuresti, Iasi sau Baia Mare? E cumva Târgu Muresul orașul cu cea mai mare întindere din Romania? Atunci prin ce se justifică asemenea prețuri? Răspunsul vine de la sine – corupția.

Alt motiv de a da exclusivitate (citeste-monopol) a unei singure societăți care să fie? Şi care să fie criteriile de selecție, dacă prețurile repet, – sunt ridicate, iar caliatea departe de ideal? Bănuiesc, că printre altele – numărul de maşini deţinute.. dar și alte găselniţe, pentru a îngrădi accesul micilor intreprinzatori la licitație, ori pe noi, consumatorii, ce ne interesează căte autocare are s.c. “Şmecheria” srl?

Pe noi ne interesează să avem o diversitate cât mai mare, ca să avem de unde alege, şi să plătim cât mai puțin pentru servicii cât mai bune. Anume așa, și nu altfel! Cine dorește și poate să se mențină pe piață, va rămâne, ceilalți, cu regii enorme şi “obligații” pe masură – să plece! De starea tehnică are grijă RAR –ul, (care e de asemenea cu probleme…), de securitate – Poliția Rutieră și dacă omul are un microbus, poate, și dorește să facă transport şi îşi plăteşte impozitele, nimeni nu ar avea voie să-l oprească.

Practica  “caietelor de sarcini” maschează de fapt, trucarea “licitaţiei”. Se atribuie puncte pentru capital social, un minim anume de maşini, cu anumite date tehnice şi altele – toate drese după o anume societate care trebuie să câştige. Ce ne interesează pe noi câte şi ce fel de maşini are transportatorul? Interesul nostru este să avem cât mai multe firme diferite ca să funcţioneze motoarele concurenţei, de preferinţă ar fi Persoane Fizice Autorizate, sau microîntreprinderi, cu regii minime şi fiscalitate redusă, pentru a reduce la minim costul biletelor.

Oare e normal, ca să ni se indice de la cine să cumpărăm? De ce nu se duce lanțul logic până la capăt, licitand monopolul geamurilor termopane, sau reparatii frigidere?

Mâine-poimâine ne trezin că putem utiliza serviciile unei singure companii de asigurari, unei anumite bănci, etc.  Cum e posibil să scoţi la licitaţie un segment de piaţă?  Ţinem să vă amintim că noi, consumatorii, nu suntem imobile ale statului, nici proprietatea primăriilor şi nu pentru aceasta s-a vărsat sânge în ’89.

Economiștii știu, că baza unei economii sănătoase este clasa de mijloc. Total de acord. Dar cum să se dezvolte această clasă de mijloc, dacă avem astfel de “licitaţii”,  reducând la zero şansele celor, care doresc să treacă în categoria mic “întreprinzător” prin achiziţia unui microbus, oare unde ne împinge această politică dezastruoasă: La o polarizare extremă a societăţii, stimulând “coacerea premiselor” pentru o nouă revoluţie socialistă?

În vechime, robii împreună cu vitele erau vânduţi (deseori – la licitaţii). Azi, nu mă părăseşte un sentiment de scârbă, deoarece mă simt vândut prin licitaţie, pentru a aduce profituri unor indivizi angajaţi politic. Pănă când vom suporta să fim umiliţi şi furaţi, oare cum reuşim să stârpim corupţia atâta timp cât ea este legiferată?

De ce tac toţi, inclusiv presa, de ce tace toată lumea, când avem în faţă o sfidare a pieţei libere?

Stimaţi Domni de la Consiliul Concurenţei, stimaţi politicieni, în special – liberalii, ONG- uri ce strigaţi că vă preocupă democraţia, drepturile elementare ale omului, – unde sunteţi?

Stimate Domnule Preşedinte al României; oare vă preocupă mai mult totalitarismul trecut, decât cel ce se dezvoltă şi ia amploare în prezent?

Dr.ec.Vladimir Polyarush

Răspunde

Emailul dumneavoastră nu va fi publicat. Câmpurile marcate sunt necesare *

*